Viciu

You ever loved somebody so much
You can barely breathe
When you're with them?

Stiti cum sunt relatiile alea care te seaca de puteri,te lasa fara vlaga?Iubirile alea la care ai vrea sa renunti,dar nu poti?Stii ca nu iti e bine,stii ca trebuie sa renunti,dar nu poti.Parca te invarti intr-un cerc vicios si,oricat ai incerca sa iesi din el,nu reusesti;iar daca se intampla sa reusesti,apare ceva si reintri in el.
Nu stiu cum am reusit,dar relatia mea e una din acele relatii.Ma rog,fosta relatie,actuala relatie,nu mai are importanta,oricum e aceeasi.Nu are nici un sens,nu?Fosta relatie sa fie si actuala,actuala sa fie si fosta,in acelasi timp,probabil si viitoarea.Stiu,nici eu nu inteleg nimic,deci nu ma astept sa inteleaga nici ceilalti.Oricum,nu despre asta voiam sa vorbesc.Voiam sa vorbesc de iubirea asta,care simti ca te sufoca.Simti ca nu mai poti respira in preajma persoanei iubite,stii ca trebuie sa te indepartezi pentru a putea trai linistit si pentru a supravietui,stii ca oxigenul iti este vital,dar in acelasi timp si EL iti este vital...ajungem la o contradictie...cum sa stai langa cineva langa care stii ca mori,dar in acelasi timp fara de care nu ai putea trai?Oare are logica ce spun?Nu stiu,azi am avut o stare ciudata...de aia am si ajuns la atatea contradictii si lucruri fara logica...Cum ar spune o prietena,"lasa-l in pace si treci mai departe;cum sa nu poti sa traiesti fara el?o sa mai intalnesti baieti mult mai frumosi si mai destepti decat el,viitori medici,asa cum vrei tu si nu o sa te mai gandesti la el"...da,o sa intalnesc alti baieti,poate deja i-am intalnit,dar nu am nevoie de ei.Ei nu sunt ca aerul pt mine...langa ei nu simt ca ma sufoc,dar in acelasi timp sa vreau sa raman tot acolo...ei nu imi fac inima sa bata numai cand ii privesc sau numai cand le aud vocea...ei nu pot face toate astea...doar EL imi trezeste asemenea "simturi".
Cum sa descriu ce simt?Ca sa inteleaga cineva,mai intai trebuie sa traiasca aceste lucruri.Stiu ca cei din exterior nu inteleg relatia asta,stiu ca li se pare o prostie,stiu ca pt ei,ori e alba,ori e neagra.Asa voiam sa fie si pt mine...dar oare,nu e nevoie si de putin gri?Ce ne-am face doar cu alb si negri?Avem nevoie si de gri-uri intermediare.Deci,asta nu inteleg ei.Ceea ce lor li se pare ciudat,mie a ajuns sa mi se para normal...m-am obisnuit deja.Explica-i cuiva ca ai fost de 3 ori cu o persoana si o sa te intrebe: bun,dar daca nu a mers prima oara,a doua,a treia,ce rost mai are? Raspunsul nu il stiu nici eu.Stiu doar ca restul nu au cum sa ma inteleaga,cand nici eu nu ma inteleg.Dau vina pe EL ca nu stie ce vrea,dar nici eu nu stiu ce vreau.Deciziile eu le-am luat.Eu ar fi trebuit sa spun NU cand stiam ca o sa sufar iar,eu trebuia sa fac multe, nu sa ma las condusa de sentimente.Aaa,da,de aici plecasem...de la sentimente,de la iubiri care,mai pe romaneste,nu te lasa nici sa mori,dar nici sa traiesti.
Este ca un viciu.Acum mi-am dat seama.Este ca si fumatul,de fapt,mult mai rau.La fumat,cel putin,am renuntat.La EL nu pot renunta.De fapt,m-am hotarat deja sa renunt definitiv,nu mai e cale de intoarcere...dar inima mea tot nutreste o mica speranta,chiar daca e infima,ea exista.Stiu,nu ar trebui sa fie acolo speranta aia,dar e...Si iar am deviat de la subiect.Mereu fac asta.Niciodata nu imi respect drumul care trebuie,mereu ma abat...ba mai culeg o iubire ratacita in trecut,ba o las deoparte,ba ma abat iar si o culeg si tot asa.Drumul asta nu e niciodata drept,ar trebui sa fie de acum incolo.Si totusi,cum spuneam...e ca un viciu...de un viciu te lasi greu,nu?Dar daca tie cateodata iti e bine asa,de ce sa ii asculti pe cei din jur? De ce sa te framanti gandindu-te daca au dreptate,daca se insala sau daca doar isi dau cu parerea pur si simplu? De ce sa nu tii cont numai de sentimentele tale? Eu stiu ca inima pe mine nu ma insala,vad asta...chiar daca in jur sunt tot felul de pareri diverse,eu stiu ca relatia asta e una speciala.Stiu,e ciudata,asta o recunosc...dar cum ziceam la inceput,nu te lasa nici sa mori,nici sa traiesti.Fara iubirea asta m-as simti fara vlaga,trista,enervata,fara chef de viata.Prefer sa stau acolo,sa ma sufoc langa EL,sa simt ca mor,sa sufar,sa plang,sa urlu,sa innebunsc...dar apoi sa revin iar,sa il iubesc,sa stau intr-o relatie care ma distruge psihic.Suna rau,stiu.De ce ar vrea cineva sa se agate de un lucru care ii face rau?Pt ca in acelasi timp imi face si bine.Pt ca asa sunt eu,romantica incurabila...pt ca nu vad partea practica a lucrurilor,pt ca visez la iubirea adevarata si imi imaginez lucruri care in realitate poate nu se intampla,dar asta sunt.Nu ma pot schimba.Prefer sa raman cu "viciul" meu,sa stiu ca mor din cauza tristetii,dar nu pot renunta la el....nu am ce face,iubirea mea e una din cele care te sufoca la propriu,dar oare nu asta ii da farmecul in fata mea?Oare nu asta il face pe EL atat de special in ochii mei?Oare nu asta il deosebeste pe EL de restul baietilor? In fata altor fete EL e un simplu baiat.In fata mea,nu.E baiatul care m-a ranit de nenumarate ori,e baiatul pe care ar fi trebuit sa-l urasc si nici sa nu il mai privesc vreodata.Si da,il urasc...chiar il urasc,nu il pot ierta pt ce mi-a facut,chiar ajung sa tip in gandul meu la el,dar toate astea nu mai au nici o importanta atunci cand ma gandesc ca totul va fi bine si ca,poate intr-o zi,voi avea si eu norocul sa nu mai fie o relatie atat de intortocheata si sa reusesc sa respir linistita alaturi de el.