Destin

Cum sa nu fie deosebit pt mine? E singura persoana care a vazut ca fac gropite in obraji.Nu sunt niste gropite foarte adanci,dar cand zambesc sau cand rad se observa.Sunt persoane care ma cunosc de foarte multi ani si nu au vazut asta.In schimb,el a observat.Se uita la mine,eu zambeam si mi-a spus deodata:"faci gropite".Am ramas extrem de uimita,nu ma asteptam.I-am spus ca nu sunt chiar niste gropite,dar se vede ceva cand zambesc.
Atunci mi-am dat seama ca el ma cucereste doar prin lucruri simple.Cateodata spune anumite lucruri care ma fac sa ma indragostesc si mai mult( bineinteles ca el nu stie asta :D ).Nu ma cucereste prin cliseele folosite de toti baietii,ci prin anumite lucruri sau gesturi pe care le face la momentul potrivit.
Acum chiar nu ma mai gandesc ca ne vom desparti.Nu mai sunt sceptica si am incredere in el.Problema e ca atunci cand ma astept la ceva,nu sufar foarte mult.Acum,daca ne vom desparti,o sa sufar enorm,pt ca nu ma mai astept la lucrul asta.Am incredere in el si nu ma asteptam sa ajung sa ma schimb,sa ajung sa gandesc cu inima.Pot sa spun ca am ajuns in starea aia in care nu imi mai pun intrebari in legatura cu fiecare lucru pe care el mi-l spune,nu ma mai gandesc de o mie de ori daca e bine ce fac sau nu.Nu mai sunt cerebrala,ci plutesc.Poate nu e bine,poate ar trebui sa ma reintorc la vechea eu,cea care era suspicioasa si neincrezatoare si se astepta la anumite lucruri.Dar...mi-e bine asa.Ma simt bine cum sunt acum,fara indoieli,linistita si cu inima impacata.O verisoara mi-a spus ceva care m-a facut sa imi dau seama ca orice as face eu,tot nu pot sa schimb destinul.Mi-a zis: "daca e sa fie,o sa fie"....si are dreptate.Noi o sa fim impreuna sau o sa ne despartim,indiferent de ce as face eu sau de oricate banuieli as avea.Asa ca decat sa stau stresata si nelinistita,mai bine sunt fericita,traiesc clipa si raman in starea asta de "plutire".

"Cu toate ca nici o femeie nu trecea pe dinaintea figurii sale posomorate fara a-l face sa-i tresalte inima,niciodata inima nu-i zvacni cu atata putere ca de data asta.Fata sedea nemiscata...fiecare trasatura a chipului sau brun,rotund si dragalas trada tineretea ei plina de simtire.Un suflet plin de gingasie se rasfrangea in ochii ei minunati, in privirea lor atenta si catifelata pe sub genele fine, in zambetul fugar al buzelor expresive, in insasi linia capului,a mainilor si a gatului.Sub privirea lui staruitoare,ochii ei se intoarsera domol si se oprira asupra lui."

Dor

Mi-e dor de el...de celalalt el,primul meu iubit.Poate tot ce s-a intamplat intre timp cu baiatul pe care il iubesc m-a facut sa ma gandesc la fostul meu prieten.Cu el nu as fi trecut prin tot ce trec cu actualul.El ma iubea si eu i-am dat papucii.Asa a fost cel mai bine,stiu...dar mi-e dor.Mi-e dor chiar si de certurile cu el,pt ca intotdeauna ne impacam si nu trebuia sa cedez numai eu,lasa si el de la el....in schimb,actualul e altfel.Cu fostul vorbeam mereu,ne intalneam...cu actualul nu e asa.
Mi-e dor de sfaturile lui,de discutiile cu el,de incurajarile lui,de faptul ca puteam sa ii povestesc orice.Mi-e dor de toate lucrurile astea.
Poate deprimarea m-a facut sa scriu postarea asta,dar nu stiu....o particica din mine regreta anumite lucruri si mai ales,regret ca l-am facut sa sufere.Nu merita sa sufere atat din cauza mea.Am fost o pustoaica care (scuze pt cacofonie) l-a facut sa se indragosteasca de ea si l-a parasit.Si...toate lucrurile se intorc in viata.Poate acum,cu actualul,s-a intors roata,in defavoarea mea.