Ei

In camera era semiintuneric.Ei doi vorbeau si deodata incepe o melodie de dragoste,lenta.El o privea,ea il privea.Amandoi se uitau unul in ochii celuilalt,privirea lui o dezarmase,nu mai putea sa spuna nimic.Nici unul dintre cei doi nu scotea un sunet,doar se priveau.In clipa aceea,se simtea nevoia unui "Te iubesc".Ea s-a abtinut sa il spuna,a asteptat,s-a uitat in ochii lui,astepta ca el sa ii zica primul "TE IUBESC",dar nu a facut-o.Chiar daca atunci nici unul dintre ei nu a avut curaj sa spuna primul "te iubesc",ea a vazut pt prima oara dupa mult timp enorm de multa iubire in ochii lui.Niciodata nu o mai privise asa,inima ii batea cu putere,se uita la el si se gandea ca intr-adevar o iubeste.Ca de obicei,ochii au vorbit in locul lui si ea a sperat ca ei sa nu o minta.Poate si el a vrut acelasi lucru,poate si el s-a abtinut sa nu spuna ca o iubeste,poate a asteptat sa faca ea primul pas,dar s-a inselat.Ea nu face niciodata primul pas,este prea orgolioasa.Va pierde mult din cauza asta,dar orgoliul ei este nemarginit.
Momentul era magic,dar ea,nestiind ce sa faca sau sa spuna,a reusit sa scoata o "perla":"Doamne,ce melodie...ma adoarme".El nu a raspuns nimic,a privit-o in continuare cu patima si cu iubire si a sarutat-o.
Acela a fost cel mai frumos moment dintre cei doi,cel mai romantic...singurul lucru care i-a ramas drept consolare este gandul ca poate el inca o iubeste si ca privirea lui a valorat cat o mie de cuvinte.