...

Azi mi-au fost naruite toate sperantele.Pana acum ma incurajam ca poate mai tine la mine,dar e prea orgolios sa mi-o spuna.Azi,in schimb,mi-a marturisit ca tine la altcineva,care nu prea ii impartaseste sentimentele.
Am simtit ca pica cerul pe mine cand am citit randurile acelea,scrise cu dezinvoltura si cu sinceritate de catre el...prea multa sinceritate,as putea spune.
Credeam ca atunci cand voi auzi cuvintele astea de la el, imi voia lua instantaneu gandul de la el.Dar nu fost asa.Am plans tot timpul.Cu lacrimi in ochi, i-am scris sa se impace cu acea fata,daca tine atat de mult la ea si poate si ea tine putin la el.A zis ca e certat cu ea si eu l-am incurajat sa se impace cu ea,daca intr-adevar tine la ea.Nici acum nu imi dau seama cum am putut sa am forta sa ii zic asta.Lacrimile imi curgeau siroaie si totusi am gasit forta sa ma gandesc ca macar el sa fie fericit,daca eu nu mai am nici o sansa sa fiu fericita alaturi de el.
Nu pot sa il uit.Incerc...acum mai mult ca niciodata stiu ca asta e lucrul cel mai bun pe care pot sa il fac,creierul asta imi spune; dar inima....numai ea stie "durerile" pe care le indura.Ea stie ca mor incet pe dinauntru, in timp ce am zambetul pe buze in fata celorlalti.Numai ea stie tot ce simt cand il vad si cat ma gandesc la el.Cand dorm,il visez.La scoala,il caut cu privirea, ca sa il pot privi macar putin din cand in cand.Acasa, orice as face,numai la el ma gandesc.Pe drum merg si am numai imaginea chipului sau in minte.
N-as fi crezut vreodata ca o sa simt asa ceva.N-as fi crezut ca e atat de greu...